the making of body parts part 1: soles

Nothing special, if you think about it... just fooling around in the studio. I had the idea for some time now and Rudy and Anca helped me execute it....

The final result:

The setting:

That's Anca holding the reflector (if it can be called that... it's actually a part of a shoe box with some tin foil wrapped around it), Rudy is behind the camera and I am going numb posing for this. I think it was worth it, though.

A few technical details... this was shot with a Nikon d40 and lit with an sb-600 on a light stand at settings I don't really remeber. We used a green filter for the colour in this one... :D. The lens was a Nikkor 50 1.8 D (love that baby!).

I have a few ideas for part two and three, but I'm not saying anything just yet....

R

because I like it!

That's why I keep shooting.

I had a bit of fun last night with my camera, my tripod and a Nikkor 50mm 1.8 a friend lent me. Here are some of the shots.

(and an animate gif.. I couldn't decide between the ink shots....)

chillin' versions

Other versions:

The version available on flickr:

I finally went with the simple version, although in the original project there was a hat and also a mug.

The shoot that night was loads of fun.

R

P.S. An in-between version a friend requested...

Movie heads-up: Julie and Julia

Mai aud din cand in cand intrebarea.. "Ai vazut vreun film fain, recent?". Nu cred ca exista o intrebare care sa imi dea mai repede un lapsus. Desi am vazut multe filme pe care le consider mai mult decat grozave, cand cineva ma intreaba despre titluri... pur si simplu nu imi mai amintesc.

Asa ca m-am gandit sa fac o lista de filme care mi s-au parut mai mult decat grozave. O sa incep cu "Julie and Julia". Sunt o gramada de motive pentru care am privit cu sufletul la gura la cei 1.764.000 de pixeli ai monitorului meu pe parcursul celor aproape doua ore cat dureaza filmul. Insa, pentru ca nimic nu face un film sa para mai plictisitor decat o lista cu 40 si ceva de motive pentru care merita vazut, eu o sa dau doar unul.

Ei bine, pentru ca e vorba despre gatit (dar nu numai de asta!). Intotdeauna am crezut ca poti gasi tot atat de multa inspiratie intr-o bucatarie cata poti gasi intr-un tablou impresionist. E nevoie de cel putin la fel de multa munca si talent pentru a realiza ceva care sa merite cu adevarat. Pentru a fi un bucatar exceptional, trebuie sa fii un om exceptional din multe puncte de vedere.

Am vazut cateva filme "de bucatarie", incepand cu "No Reservations" si "Ratatoiulle". Fiecare dintre ele e impresionant dintr-un anumit punct de vedere, insa "Julie and Julia" parca pune punctul pe i, pentru ca reuseste sa integreze mai bine gatitul in viata personajelor. Centrul actiunii nu e un personaj sau altul, e insasi aventura prin care treci cand incepi sa descoperi si sa experimentezi bucataria frantuzeasca (bucatarie despre care, personal, stiu foarte putin, dar care are niste principii care mi se par pur si simplu geniale. De exemplu, se spune ca cele mai mari 3 secrete ale bucatariei frantuzesti sunt untul, untul si untul.). Cum spune si trailerul, filmul e bazat de DOUA povesti reale si.... stiti ce? E mai bine sa vedeti filmul decat sa cititi despre el...

Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=vjvJHsJD8ic

Enjoy!

R

desk lamp

Not all the photos made it to flickr... Here are some of them:

R

suiravidartS

It really was an inspiring evening. The Stradivarius Elder violin has made its way to Baia Mare. I was there last night and it was unbelievable. I never thought I'd hate the sound of my camera's shutter, but the other night I did. I thought twice before taking any of the shots I took. There were times when I wouldn't dare breathe.

Alexandru Tomescu danced that violin like I never thought anyone could. He was accompanied on the piano by Horia Mihail. I don't know much about music (I don't know much about anything, if I think about it), but that was hands down the greatest thing I have ever heard. The concert was part of a national tour which has the purpose of collecting funds for the Romanian Assosciation of the Blind. The tour continues and Tomescu and Mihail are playing tonight in Cluj.

Here are a few shots from the concert:




[I know they're not particularly professional, but the light was very poor and I was not allowed to use the flash. I don't know if I would have dared anyway...]


R

Obama Café în Baia Mare

Fain oraşu’ nostru, nu-i vorbă…

Acum avem şi un Obama Café. Mă uitam în ceva dimineaţă la show-ul lui Micea Badea şi spunea el că toată chestia asta cu Obama, primul preşedinte negru, the American Dream, bla, bla e doar un artificiu de imagine, pus la punct doar pentru a recâştiga încrederea americanilor şi a restului omenirii în dreptatea sistemului american. Eu cred că are omul un punct de vedere care merită luat în considerare. Nu aş putea spune că e sau nu aşa, dar trebuie să recunosc că imaginea lui Obama are multă forţă şi că a câştigat, într-adevăr, încrederea multor oameni în legătură cu ce ar putea face Statele Unite în continuare.

Se pare, însă, că cineva în oraşul nostru crede că toată afacerea cu negrul de la Casa Albă aduce suficient de mult cu cafeaua cu lapte pentru a-şi numi localul “Obama Café”. Aştept să se deschidă, să văd dacă va fi mai neagră cafeaua aici decât în altă parte…

R

P.S. Obama Café se găseşte lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, faţă în faţă cu intrarea din lateral.

It's alive!

‘Igor, pull the switch!’
‘Yeth, mathter.’
[lightning all around]
‘It’s alive… Muhahahaha! It’s alive’





În sfârşit! De nu ştiu câtă vreme tot spun în stânga şi în dreapta că vreau să încep un club de fotografie în Baia Mare. Eh… uite că am reuşit să trec la fapte. Aşadar… dacă eşti pasionat de fotografie şi locuieşti în Baia Mare sau în împrejurimi, trimite un mail la inscrieri.50bm@gmail.com şi voi lua legătura cu tine în cel mai scurt timp posibil pentru a-ţi comunica mai multe detalii.

Cine sunt eu?
nume: Florian
prenume: Răzvan
ocupaţie: student
pasiuni: fotografia şi altele…
portofoliu: http://flickr.com/photos/r_zv_n

Ce este 50BM?
50BM este un club de fotografie, nu un curs de fotografie, nu un concurs de fotografie. 50BM este o invitaţie adresată tuturor pasionaţilor de fotografie din zonă, o invitaţie de a împărtăşi cunoştinţe, impresii, detalii tehnice, echipament şi orice altceva legat de fotografie. Sper ca acestă iniţiativă să ducă la formarea unei comunităţi cât mai unite de fotografi băimăreni.

Cine se poate înscrie?
Oricine este binevenit. Dacă ai, însă, experienţă ca fotograf şi doreşti să îi ajuţi şi pe novicii din oraşul nostru (printre care, trebuie să recunosc, mă număr şi eu), ajutorul tău va fi foarte apreciat.

Altele…
Designul afişului îmi aparţine, inclusiv fotografia. Logo-ul a fost conceput de Erika Kramarik. Mulţumesc mult, Erika! Sper să colaborăm şi în viitor.

Orice alte întrebări pot fi puse la adresa menţionată mai sus. Aştept…

R

Mă plictisesc

În ultimele zile, mi-am tot bătut capul cu “mă plictisesc” ăsta. Mi se pare de-a dreptul genial modul în care şi-a ales limba română să transmită această stare. Auzim destul de rar pe cineva spunând “sunt plictisit”. Versiunea “mă plictisesc” e mult mai des folosită (Când spun asta mă bazez strict pe experienţa personală. Lucrurile ar putea sta cu totul altfel în cazul altora).

“Mă plictiseşti!” înseamă “Doamne, cât eşti de plictisitor!”. Aşadar, “Mă plictisesc!” înseamnă “Doamne, cât sunt de plictisitor!”. Pare să fie şi foarte adevărat. Îmi spunea unul dintre prietenii mei că plictisiţii sunt plictisitori. Cred că avea dreptate. Deşi oricine se plictiseşte din când în când şi e normal să nu ni se pară incredibil de captivant fiecare aspect al vieţii noastre, dacă eşti veşnic plictisit, ceva nu merge cum ar trebui. Viaţa nu ar trebui să fie plictisitoare. Şi nici nu cred că e, doar că uneori nu o priveşti cum trebuie şi îţi scapă toate acele mici detalii care o fac interesantă. Totul depinde de felul în care priveşti lucrurile. Anyway… Enough said! Vroiam doar să pun un prim topic în blogul ăsta pe care l-am creat pentru că… mă plictisesc.

R